MEDIAŞ

Statia de Tratare a apei a fost construită în 1952 ( linia de tratare 1), fiind extinsă în 1965 şi în 1986 ( linia de tratare 2).

Sursa de apă brută în Mediaş este râul Târnava Mare. Captarea se face printr-un baraj, în amonte de  Mediaş. Apa brută este pompată de trei staţii de pompare, SP1 (2 x 400 m³/oră, 1 x 300 m³/oră), SP2 (2 x 900m³/oră) şi SP3 (2 x 900 m³/oră). Capacitatea captării este de 1200 l/s.

Toate pompele de apă brută sunt pompe de suprafaţă cu echipament de amorsare. Procesul de tratare este convenţional şi constă în două linii de tratare. În general linia de tratare 2 nu este funcţională şi este ţinută numai pentru cazuri de urgenţă (reparaţii pe linia 1), turbidităţi foarte mari sau tratarea dificilă a apei. Capacitatea totală de proiectare a staţiei este 2 x 1250 m³/oră, +/- 700 l/s, deşi acum funcţionează la cca.600 m³/oră – 170l/s.

Reţeaua de distribuţie în Mediaş este veche. Conductele au fost montate începand cu anul 1956 şi sunt realizate din fontă cenuşie, oţel şi, mai recent, din azbociment şi poletilenă.

Lungimea totală a reţelelor de apă este de cca. 109 km, cu diametre între Dn 100 mm şi Dn 700 mm.
Peste 50% din conductele vechi au durata de viaţă depăşită fiind corodate şi colmatate – din această cauză numărul intervenţiilor accidentale pe reţea depăşeşte 300/an.

Sistemul de canalizare în Mediaş funcţionează ca unul unitar (40 % din reţea este în sistem separativ şi 60% este mixtă). Lungimea totală a conductelor de canalizare este de 77 km iar diametrul conductei variază de la 200 la 1 000 mm. Cea mai mare parte şi cea mai lungă reţea se întinde către centrul oraşului şi a fost construită acum 100 de ani, ca un sistem divizor. Numai 4 colectoare din cele 13 sunt conectate la Staţia de Epurare, restul  evacuându-şi apa uzată  direct în râul Târnava Mare. Partea nordică a oraşului nu este conectată la Staţia de Epurare.

Momentan de-a lungul râului există 13 guri de evacuare a apelor uzate.

Staţia de Epurare Mediaş: Partea mecanică a Staţiei de Epurare din Mediaş, de la rasterele mari la decantoarele primare, a fost construită în 1963, în timp ce etapa biologică a fost construită în 1980.

Epurarea constă în schema convenţională de epurare cu nămol activat prin stabilizarea separată anaerobă a nămolului. Nămolul colectat este deshidratat pe paltforme de uscare.

Din cauza configuraţiei existente şi din cauza stării echipamentului, Staţia de Epurare nu este capabilă să îndeplinească cerinţele NTPA001.

Echipamentul este învechit şi infrastructura de beton prezintă semne de deteriorare ca de exemplu crăpături şi deversări. Deşi este mai nou decât decantoarele primare (~1963), cel de-al doilea decantor secundar (~1980) trebuie să fie reabilitat deoarece crăpăturile din partea superioară a structurii influenţează debitul de ieşire necompensat al apei epurate.

AGNITA

Agnita  dispune de o captare  din pârâul Bâlea compusă din trei drenuri din azbociment cu o lungime de 80 m şi un diametru de 400. Capacitatea estimată este de 65 l/s. Apa brută este tranportată gravitaţional către o staţie de pompare unde este pompată către Staţia de Tratare. Conducta de aducţiune are un diametru de 400 mm şi o lungime totală de 36,6 km. Construcţia Staţiei de Tratare a început în 1984. Staţia de Tratare este una convenţională. Capacitatea de depozitare este un rezervor de 2 500 m³. Primăvara şi vara sunt probleme determinate de turbiditate dar în general calitatea apei este bună.

Reţeaua de distribuţie a fost construită în 1977  şi o mare parte din reţeaua primară suferă  pierderi  majore.

Lungimea totală este  de cca 21 km şi este construită cu conducte din oţel. Oraşul Agnita include două sate adiţionale (Coveş şi Ruja) cu aproape 2 000 locuitori care momentan nu beneficiază de servicii de apă şi canalizare.

Cea mai mare problemă este conducta de aducţiune, staţia de pompare şi în general soluţia tehnică existentă.

Sistemul de canalizare este unul unitar cu o lungime totală de 16,45 km.

Întregul sistem de canalizare este construit din conducte de beton, cu diametre între 80 şi 400 mm.

Planul general de canalizare prezintă faptul că există două colectoare separate de canalizare care evacuează direct în râul Hârtibaciu. Apa uzată curge gravitaţional neexistand staţii de pompare de-a lungul sistemului.

La Agnita nu există Staţie de Epurare.

DUMBRĂVENI

Sursa de apă din Dumbrăveni este subterană şi este compusă din 10 foraje  de adâncime mică ( 15m) şi mare ( 90-100 m) având o capacitate de 2,3l/s (7buc) până la 3,4 l/s (3buc).

Apa brută de la puţuri este pompată cu pompe submersibile către Staţia de Tratare. Tratarea constă în aerare (sistem de sprinklere), decantarea în decantoare circulare, filtrare rapidă şi dezinfectare. Staţia de Tratare are o capacitate proiectată de 50 l/s, dar momentan funcţionează intermitent la aproximativ 25 l/s.

Reţeaua de distribuţie a fost realizată în 1979. Două conducte principale de distribuţie se află în stare proastă de funcţionare, aici fiind  necesare dese intervenţii. Conducta de aducţiune de apă brută este parţial colmatată între câmpul de foraje şi Staţia de Tratare. Nu există facilităţi  tehnice de intervenţie în cazul avariilor, ceea ce obligă operatorul să întrerupă sistemul în cazul intervenţiilor tehnice pe conducte.

Sistemul de distribuţie alimentează oraşul Dumbrăveni şi o parte din comuna Hoghilag. Satul Iernea (aproape 500 de locuitori) şi Şaros pe Târnave (aproape 1 700 locuitori) deşi  arondate oraşului Dumbrăveni  nu beneficiază de alimentarea cu apă.

Sistemul de canalizare în Dumbrăveni este unul unitar. Există două colectoare mixte cu o lungime totală de 1,9 km descarcând  apa uzată direct în râul Târnava Mare. Un colector porneşte de la zona de blocuri localizată în partea estică a oraşului şi merge pe strada T. Vladmirescu şi de-a lungul zonei industriale din sud.

Al doilea colector  este scurt (100 m) şi colectează apa uzată din zona de blocuri localizată în partea sudică a oraşului. Toată apa uzată din Dumbrăveni curge gravitaţional, neexistând staţii de pompare de-a lungul sistemului.

În Dumbrăveni nu există Staţie de Epurare.