ISTORICUL APEI ÎN ZONA DE NORD – EST A JUDEŢULUI SIBIU

MEDIAŞ

Sursa de apă brută în Mediaş este râul Târnava Mare. Captarea se face printr-un baraj, în amonte de  Mediaş.

Una dintre cele mai vechi surse de apă potabilă, în afară de râurile şi pâraiele adiacente, cunoscută în zona Municipiului Mediaş, şi care poate fi documentată, este un izvor situat în partea de N-V a oraşului. Acesta se află în punctul numit „Izvorul românilor”. Astfel, atât pe baza toponimicului cât mai ales a cercetărilor arheologice din zonă întreprinse între anii 1970 – 1975, în urma cărora au fost descoperite o serie de conducte romane din ceramică utilizate pentru aducţiunea apei şi puse în legătură cu aşezarea civilă din zona actualului cartier „Gura Câmpului”, putem afirma că respectiva sursă de apă era cunoscută încă din perioada provinciei daco-romane, sec. II – III d. Chr.

În perioada evului mediu, cetatea Mediaşului era străbătută de către pârâul Moşna, a cărui albie era deviată şi curgea pe actualele străzi I. G. Duca, P. Sandor, St. L. Roth şi bineînţeles prin Piaţa Reg. Ferdinand I, asanarea sa fiind realizată abia la începutul sec. XX. În anul 1912 au fost descoperite urmele unei mori acţionate cu apă, amplasată pe acest pârâu, pe str. Spitalului, actuala I. G. Duca. Alte surse de apă, fântâni publice, sunt cunoscute din planurile întocmite de către arhitectul italian Giovani Morandi Visconti din anul 1699. Pe planurile sale pot fi identificate 9 astfel de fântâni, amplasate în felul următor:

- 1 în P-ţa Reg. Ferdinand I (fostă Große Marktplatz),

- 3 pe str. M. Viteazu (fostă Zechesch),

- 2 pe str. J. Honterrus ( fostă Steingasse),

- 1 pe str. N. Iorga (fostă Forkeschgasse),

- 2 situate în alte puncte.

• 1952 – se construieşte Staţia de Tratare a apei  Mediaş (linia de tratare 1), aceasta fiind extinsă în 1965 şi în 1986 (linia de tratare 2).
• 1956 – începe construcţia reţelei de distribuţie a apei  în  oraşul Mediaş; conductele – realizate din fontă cenuşie, oţel şi, mai recent, din azbociment şi poletilenă -  şi  fac parte dintr-o reţea ce însumează cca 109 km;
• 1956 – începe şi construcţia sistemului de canalizare; lungimea totală a conductelor de canalizare este de 77 km, iar diametrul conductei variază de la 200 la 1 000 mm ;
• 1963 – începe construcţia Staţiei de Epurare din Mediaş, de la rasterele mari la decantoarele primare;
• 1980 – se construeişte decantorul secundar în Staţia de epurare.

AGNITA

Agnita  dispune de o captare  din pârâul Bâlea compusă din trei drenuri din azbociment cu o lungime de 80 m şi un diametru de 400.

1984 – începe construcţia Staţiei de Tratare a apei;

1977 – începe construcţia reţelei de distribuţie; aceasta are în prezent o  lungime totală de cca 21 km şi este construită cu conducte din oţel.

DUMBRĂVENI

Sursa de apă din Dumbrăveni este subterană şi este compusă din 10 foraje  de adâncime mică (15m) şi mare ( 90-100 m).

1979 – se demarează lucrările la reţeaua de distribuţie a apei potabile şi, în 1985, la reţeaua de canalizare. Lungimea reţelelor este de 16,2 km şi ele sunt realizate din fontă cenuşie, oţel şi polietilenă.

COPŞA MICĂ

Sistemul de distribuţie a apei şi cel de canalizare au fost construite în 1971 din oţel. Lungimea reţelelor este de 18 km.